Aproape în fiecare zi suntem asediați de vești privind atrocitățile zilei, crime și tragedii care continuă să ne zdruncine. Recunosc că sunt intrigat când aud unele exprimări repetate deja la nesfârșit. „Părea o persoană normală”. „Copiii noștri se jucau la el/ea mai tot timpul.” Moment în care intervine reporterul: „Cum se poate ca un om normal să facă așa ceva?”
Cred că ceea ce îmi trezește curiozitatea față de toată această scenă, desfășurată zilnic, săptămânal în fața mea, este surprinderea. Reporterii par a fi cu adevărat surprinși de ceea ce s-a întâmplat și dacă e să ne alăturăm firului narativ social, suntem și noi la fel de suprinși. Cu multe secole în urmă, autorul antic Herodot scria: „Cel mai mare chin pentru oameni este să aibă cunoștința tuturor lucrurilor, dar să nu poată controla niciunul.” Mi se pare destul de pătrunzător. Epoca modernă a luat naștere în conștiința femeilor și bărbaților care își luaseră destinul în propriile mâini. Era epoca rațiunii; putem să cunoaștem orice și chiar o vom face. Era epoca omului; n-a mai fost nevoie de Dumnezeu, de zei sau alt fel de superstiții. Era epoca științifică; cunoștințele, tehnicile și tehnologiile noi aveau să ne permită să construim o minunată lume nouă. Era epoca progresului, când lumea credea că ne vom transforma din buni în extraordinari și că poate vom trăi într-un viitor de gen Star Trek, în care nu mai există nevoi și în care toată lumea trăiește pentru dreptate universală și pentru binele tuturor. Problema în acest caz, la fel ca în orice vis utopic, este că toate sunt doar iluzii, sau mai degrabă deziluzii. Sunt proiecții fanteziste de genul celor pe care Schopenhauer și Freud le criticau, considerându-le religie. În ciuda promisiunilor prometeice, a sfaturilor unor guru, sau a celor mai profunde dorințe personale, lucrurile nu stau într-un anume fel, doar pentru că ne dorim asta. În ce fel de lume trăim? Cine și ce suntem? Ce anume e în neregulă cu mine și cu viața mea? Cum pot îmbunătăți ceva? Iată întrebări care se adresează cu adevărat viziunii despre lume și viață.
În anii ’90, am participat la consultări la nivel foarte înalt, privind condiția Europei. Am ascultat oameni foarte informați și intuitivi, vorbind despre condiția spirituală a Europei, despre starea de derivă, dar și despre factorii care au contribuit la stagnarea din prezent. La un moment dat, un lider creștin cu vechime a spus: „Problema fundamentală a Europei este problema inimii europene”. Cita cuvintele lui Cristos. „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele” (Marcu 7:20). Isus ne deslușește dilema umanității. Problema nu are legătură cu moștenirea, biologia, sociologia, politica, sau economia, ci are o rădăcină fundamentală. Medicina ne învață faptul că un diagnostic greșit poate duce la o prognoză greșită. Asta mă duce înapoi la știri, la surprinderea tuturor în fața celui mai recent eveniment șocant, perindat la nesfârșit în media atotprezentă. Oare diagnosticăm greșit normalul?
Avem cu toții nevoie de o operație pe cord deschis! Știm prea bine (în profunzimea gândirii noastre) că există în viață și în ființa noastră lucruri pe care putem prea puțin să le controlăm, sau deloc, lucruri pe care le înțegem prea puțin, sau mai deloc. Marele medic, în calitate de Creator și Mântuitor, este specializat pe probleme de inimă. Inimile frânte, mânioase, egoiste, lacome, toate pot afla un răspuns în Cristos. Tot ceea ce ne cere este să venim la El și să renunțăm la calea pe care ne-am croit-o singuri. Din fericire, puterea de a schimba stă în mâinile Celui care are puterea și își dorește să ne schimbe.
